Pagini

joi, 24 mai 2012

Prajitura cu rubarba

Da,stiu...nu este ceva nemaintalnit, nu este o reteta complicata si nici macar aspectuoasa nu este. Dar pentru mine a fost prima data cand am mancat rubarba.

Nu mai stiu cand , cum si unde am citit si ce am citit, dar cert este ca mi-a ramas intiparit pe piticul din creier cum ca rubarba ar fi foarte toxica. Si cum nu vroiam sa patesc ceva de tanara am evitat-o cat am putut :))

Pana acum cand m-am gandit sa "aprofundez" subiectul si am aflat ca este o "buruiana" chiar sanatoasa , doar frunzele fiind toxice,din cauza nivelului de acid oxalic foarte ridicat.

Ba chiar, daca ma uit  bine la poze , cred ca nu o data am trecut pe langa ea si nu o data am jumulit-o de floricele :) .

Acum, sincer, nu mi s-a parut ceva extraordinar. Are un gust foarte usor "pamantiu"  si de zarzare/corcoduse verzi ....varzare in limbaj Anastasiesc.

Dar cum sunt sigura ca sunt si iubitori ai "buruienii" o sa las reteta :

5 tije de rubarba
5 oua
300 g zahar 
100 g unt 
un borcanel de iaurt (125-150 g)
1 lingurita praf de copt
1 pliculet zahar vanilat
300 g faina

* Se incinge cuptorul la 180 grade
* Un ou si 4 (patru) galbenusuri se bat cu 150 g zahar bine bine,pana cand se obtine o compozitie spumoasa
* Se adauga untul topit si racit si iaurtul
* Praful de copt il amestecam cu faina si se adauga in compozitie
* Aluatul obtinut se toarna in tava tapetata cu hartie de copt
* Tijele de rubarba se curata , se spala , se taie in bucati egale si se pun peste aluat
* Se pune prajitura la cuptor pentru 20-30 minute, timp in care se prepara bezeaua din cele patru albusuri  si cele 150 g ramase (bezeaua trebuie sa fie batoasa si lucioasa)
* Se scoate prajitura din cuptor, se aseaza uniform bezeaua si se mai coace pentru 10-15 minute.



 Copiilor le-a placut prajiturica asta. Filip a mancat tot, iar Anastasia doar bezeaua :)

Pe mine nu m-a fascinat rubarba, noroc cu restul prajiturii ...inclusiv bezeaua . Recunosc, am fost o idee stresata de piticul meu de pe creier, care inca nu-mi dadea pace, drept pentru care am mancat eu prima din prajitura. Daca era ceva, macar sa patesc doar eu beleaua daca piticul avea dreptate :)) (mah, nu radeti !!! )

Acum, mi-am facut damblaua, nu am murit dar nici nu mai iau ...prefer totusi merele in prajitura asta.



3 comentarii:

  1. Noi facem compot, Eva il iubeste, il numeste "suculet de dureranta"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu oi fi luat eu rubarba "coapta"? Mie mi s-a parut ca avea gust de corcoduse verzi si acre rau :) Asa trebuie sa fie ? Pt ca multi sunt fani rubarba dar sincer mie nu mi-a placut si ma gandesc ca este posibil sa nu fi fost buna rubarba mea ! :)

      Ștergere
  2. Hmm, eram si eu curioasa de rubarba asta. Tin minte ca in copilarie am mancat dulceata de rubarba facuta de una dintre bunici si era buna. Dar nu-mi mai amintesc gustul :)

    RăspundețiȘtergere