Cat am asteptat concediul asta! De la ultima zi a concediului trecut pana la prima zi a concediului de anul asta ! :)
Iubesc marea, nisipul si soarele , chiar daca in combinatia asta nu sunt tocmai prielnice sensibiloasei mele pieli! Dar dragostea este atat de mare, incat (incerc sa) suport cu stoicism orice urma de alergii mancaricioase ! :)
Si anul asta i-am ales pe vecinii nostri bulgari sa ne incante cu plajele lor , doar statiunea am schimbat-o : Obzor. Un loc frumos si linistit...poate prea linistit pentru unii, avand in vedere ca singura "distractie" de care aveam parte era programul de animatie . Pentru noi insa, a fost mai mult decat suficient.
Copiii au fost in elementul lor maxim. Petru, a savurat (si la propriu si la figurat) apa marii (si a piscinei). A fost fascinat de valurile care i se loveau de piciorusele pufoase, de stropii care-i atingeau obrajii , de gustul marii...
E drept, nu s-a declarat prietenul nisipului si drept urmare , acesta din urma nici nu a indraznit sa se lipeasca de fundul lui :) Doar , inevitabil, de talpite ...
Filip, a fost si el in elementele lui. Nisip, apa, nisip, apa... S-a balacit si s-a ingropat in nisip, a construit castele si s-a bucurat de fiecare minut din vacanta.
In schimb, Anastasia a preferat sa se bucure de mare mai mult de pe mal. S-a distrat stand in bataia valurilor si contempland intinderea apei.
Camera, cu vedere la mare si cu auz la valuri, mi-a oferit experienta rasaritului de soare pe care mi-o promisesem de vreo 10 ani, dar pe care, din motive de lene de trezire super-matinala , am ratat-o de fiecare data. Mai putin acum, cand Petru a avut grija sa ma trezeasca fix cu cateva minute inainte de cantatul cocosului.:)
Drept urmare, am scos aparatul din dotare de la saramura si nisip , pentru ca in mod miraculos o cantitate considerabila de apa a intrat cumva pe la display-ul lui, am suflat nisipul din obiectiv si m-am pus pe pozat soarele .
Iubesc marea, iubesc mirosul ei de balta sarata , iubesc sunetul valurilor si chiraiturile pescarusilor !
A fost frumos, a fost ca o gura de aer, chiar daca Petru nu prea m-a lasat sa respir si abia astept urmatoarea intalnire cu marea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu