Provocarea...jucariilor

Am vazut , la Bogdana pe blog , ca cei de la Noriel au lansat o provocare. M-am gandit mult inainte sa scriu in primul rand pentru ca blogul meu este foarte tanar, iar in al doilea rand , pentru ca fix cand vreau sa scriu ceva, cuvintele imi raman intepenite in minte ,degetele pe tastatura si privirea in monitor ...am emotii si inima imi bate repede-repede  (increderea in mine in momentul asta este la un nivel destul de scazut)

 Am vrut sa scriu despre jucariile noastre care sunt...multe, dar care impartite pe cap de copil , adica la 3, constatam ca nu mai sunt chiar asa , ba chiar ne incadram in limitele normalului (care o fi ala !)

Triate si ras-triate , jucariile care au ramas sa-si faca veacul  in camera copiilor , sunt  au fost  aranjate frumos in cutii si imprastiate cu delicatete copilareasca fix...in toata casa . Am renuntat demult sa ma mai stresez cu stransul lor de infinit de ori / zi , dar ma apuca harnicia cand calc gratios in cea mai mica si evident , cea mai ascutita piesa de lego sau alta minune care are harul de a trimite mii si mii de cutite pana in adancul sufletului.

Jocurile stau la loc de cinste :

* de la Oaki Oac (care, acum, il asteapta cuminte pe Petru sa il invete animalele) la Balena Splashy (pe caldurile astea este minunat sa te joci cu ea :) )

* de la jocul cifrelor  (joc care i-a fost foarte folositor lui Filip ...si da! am calcat de cateva ori gratios in cifre (nu in strachini :)) ) ) la jocuri de memorie

* de la LEGO (ce dureroase' s astea ! ) la Moon Dough ( Norocul lui Petru ca era inca la purtator cand era Anastasia in verva cu jocul asta, ca altfel avea  grija sa-l hraneasca! ) , seturi de plastilina si seturi de culori si acuarele (Anastasia si-a exprimat deja talentul in desen de cateva ori pe...pereti ). Plus vreo doua foarfeci si sute de foi ! (nu mai zic de tentativele de tuns covorul , unele animale de plus si de ce nu si parul persoanei mele; tentative esuate sau nu ale Anastasiei , evident :) )

Ah ! Si sa nu o uit pe Maia  , care a fost cireasa de pe tort din perioada bebelusiei maxime a lui Petru ...adica perioada cand urla cu orele si nimic nu-l impaca ! Cum termina Petru cu plansul, treceam la consultat si facut injectii Maiei ...san trebuia sa-i mai fi dat ca era tabloul complet :) Multe mamici au "contestat-o" pe Maia din cauza "prea-expresivitatii" , dar sincer, mie tocmai asta mi-a placut la ea. :)

Cand jucariile se odihnesc , ori este ora somnului de pranz, ori este noapte, ori Filip si Anastasia au program de curse dintr-un capat in altul al casei, ori program de lupte sau de sarituri in  pat . La toate sunt acompaniati de Petru, care chiar daca nu merge singurel (inca), are grija sa ma traga dupa el exact unde vor sunculitele lui bebelusesti !

Decoram biscuiti si facem figurine din pasta de zahar...de fapt eu fac figurinele si ei le mananca ! :)

La noi este veselie, este nebunie, este haos, dar mai ales este iubire ! Vorba unei prietene:

                                    Viata mea are culorile curcubeului !!!