Dor de mamă...

Copiii noştri, când sunt mici,

Când încă-i adormim cu nani, nani.

Noi   suntem dragile MĂMICI

Şi uneori ne strigă –MAMI.

Şi ce frumos! Ce-nălţător!

Când simţi al pruncului tău dor,

Şi când l-auzi cu drag că-ţi spune

MĂMICA mea, mi-e  dor de tine!

 Dar anii trec, de  buna seamă,

Ei sunt mai mari, iar tu eşti MAMĂ.

Plecaţi acum de lânga tine,

La şcoli să-şi fac-un rost în lume.

Tu le duci doru-n suflet cu suspin.

Ştiind că azi acasă nu mai vin.

Te bucuri cănd la telefon, unul îţi spune:

MAMĂ, aşa imi este dor de tine!

 Ei cresc te părăsesc ...  ştii  bine.

Şi tot mai rar îi vezi venind în prag,

Chiar şi aşa te bucuri cănd îţi vine

Acasă, un copil crescut cu drag.

Te necajeşti puţin, când vezi că parcă...

Atunci când vrei să-i dai înc-o povaţă

Îţi strigă sec. Mai  taci că nu eşti SOACRĂ.

Ştiind ca îi eşti MAMĂ de o viaţa.

 Dar viaţa trece ca un foc de paie,

Copiii tăi sunt  toţi la casa lor.

Iar tu din MAMĂ, acuma eşti MAMAIE,

Ce-nfiecare zi aştepţi cu dor

Copiii tăi să vină pe la tine,

La casa părintească cu pridvor,

Şi să te vadă de îţi este bine ,

Sau, sa-i trimită pe copiii lor.

 Şi-n anii care or să vină,

Pentru cei dragi ce i-ai crescut,

Ai să devii doar …”A BĂTRÂNĂ”

Din timpul cel uitat de mult.

Şi vor veni din când în când la tine

Copiii cu nepoţii lângă ei...

Te-or întreba dacă îţi este bine,

Şi... altceva BĂTRÂNO ce mai vrei?

  Aşa ajungem toate, bună seamă,

De la MĂMICĂ, ni se spune  MAMĂ

Şi de la MAMĂ , “SOACRĂ” sau MAMAIE.

Şi viaţa ni se trece ca un foc de paie.

Iar voi copii s-aveţi luare-aminte,

Să nu uitaţi de dorul de părinte

Ce v-a crescut cu trudă,  dar cu  drag ,

Şi-acum v-aşteaptă lăcrămând în prag.

Şi ori de cate ori veniţi acasă,

Iar eu măicuţă nu mai sunt aici,

Să vă aşez cu drag pe toţi la masă,

Să ştiţi că sunt plecată la bunici.

Şi de ve-ţi trece voi si pe  pe la cruce,

Cu-o floare-n mână pentru mine,

Strigaţi  cu glasul vostru dulce:

MĂMICA mea, mi-e dor de tine!

Viorel TÎLVĂRU

04 Martie 2012

  

Pentru ca astazi a fost 8 martie, pentru ca tata a scris aceasta poezie in amintirea mamei lui  (deci, a bunicii mele) , pentru ca anul trecut , cand a scris-o, nu aveam blogul si pentru ca este minunata  !