Pagini

vineri, 8 martie 2013

Dor de mamă...




Copiii noştri, când sunt mici,
Când încă-i adormim cu nani, nani.
Noi   suntem dragile MĂMICI
Şi uneori ne strigă –MAMI.
Şi ce frumos! Ce-nălţător!
Când simţi al pruncului tău dor,
Şi când l-auzi cu drag că-ţi spune
MĂMICA mea, mi-e  dor de tine!

 Dar anii trec, de  buna seamă,
Ei sunt mai mari, iar tu eşti MAMĂ.
Plecaţi acum de lânga tine,
La şcoli să-şi fac-un rost în lume.
Tu le duci doru-n suflet cu suspin.
Ştiind că azi acasă nu mai vin.
Te bucuri cănd la telefon, unul îţi spune:
MAMĂ, aşa imi este dor de tine!

 Ei cresc te părăsesc ...  ştii  bine.
Şi tot mai rar îi vezi venind în prag,
Chiar şi aşa te bucuri cănd îţi vine
Acasă, un copil crescut cu drag.
Te necajeşti puţin, când vezi că parcă...
Atunci când vrei să-i dai înc-o povaţă
Îţi strigă sec. Mai  taci că nu eşti SOACRĂ.
Ştiind ca îi eşti MAMĂ de o viaţa.

 Dar viaţa trece ca un foc de paie,
Copiii tăi sunt  toţi la casa lor.
Iar tu din MAMĂ, acuma eşti MAMAIE,
Ce-nfiecare zi aştepţi cu dor
Copiii tăi să vină pe la tine,
La casa părintească cu pridvor,
Şi să te vadă de îţi este bine ,
Sau, sa-i trimită pe copiii lor.

 Şi-n anii care or să vină,
Pentru cei dragi ce i-ai crescut,
Ai să devii doar …”A BĂTRÂNĂ”
Din timpul cel uitat de mult.
Şi vor veni din când în când la tine
Copiii cu nepoţii lângă ei...
Te-or întreba dacă îţi este bine,
Şi... altceva BĂTRÂNO ce mai vrei?

  Aşa ajungem toate, bună seamă,
De la MĂMICĂ, ni se spune  MAMĂ
Şi de la MAMĂ , “SOACRĂ” sau MAMAIE.
Şi viaţa ni se trece ca un foc de paie.
Iar voi copii s-aveţi luare-aminte,
Să nu uitaţi de dorul de părinte
Ce v-a crescut cu trudă,  dar cu  drag ,
Şi-acum v-aşteaptă lăcrămând în prag.

Şi ori de cate ori veniţi acasă,
Iar eu măicuţă nu mai sunt aici,
Să vă aşez cu drag pe toţi la masă,
Să ştiţi că sunt plecată la bunici.
Şi de ve-ţi trece voi si pe  pe la cruce,
Cu-o floare-n mână pentru mine,
Strigaţi  cu glasul vostru dulce:
MĂMICA mea, mi-e dor de tine!


Viorel TÎLVĂRU
04 Martie 2012
  
Pentru ca astazi a fost 8 martie, pentru ca tata a scris aceasta poezie in amintirea mamei lui  (deci, a bunicii mele) , pentru ca anul trecut , cand a scris-o, nu aveam blogul si pentru ca este minunata  ! 



Un comentariu:

  1. Banuiesc ca tatal tau s-a inspirat dintr-o alta poezie, una al carei autor este profesorul Traian Calancia.
    Poezia a aparut in vol. ~In gradina lui Dumnezeu~ in 2001 si se numeste ~EVOLUTIE~.
    Oricum, indiferent de sursa de inspiratie, e o poezie frumoasa.

    RăspundețiȘtergere