Ieri Filip a avut serbare. A fost o serbare complexa, cu poezii , trei scenete si doua dansuri.
Filip a fost pe rand un Randunel si Lupul din Scufita Rosie.
Noi am fost "norocosi" ca ne-a trebuit doar un schimb: de lup ...trebuia sa-i fi facut si aripioare si un cioc de Randunel, dar m-am trezit abia in seara de dinaintea serbarii si pentru cateva versuri, am considerat ca nu mai merita efortul.
Alti copilasi au trebuit sa-si schimbe tinuta de vreo trei ori.
Serbarea a tinut vreo doua ore. Mie una mi s-a parut ca a tinut destul de mult; probabil si din cauza faptului ca a trebuit sa stau cu Petru in brate, in picioare (nu ca n-as fi avut unde sta, insa scaunele au spini pentru fundul juniorului). Si copiii au devenit , la un moment dat, frustrati de caldura si de sete.
A fost frumos nu zic nu , dar totusi prea multa munca si pentru copii si pentru educatoare !
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, respect enorm munca educatoarei care a reusit sa faca o serbare foarte frumoasa, singura fiind. Ea singura si 20 si ceva de copii ...dar stau si ma intreb : pentru ce atata bataie de cap ?
Filip a primit diploma pentru "cel mai prietenos copil" si a ajuns la concluzia ca i-a placut serbarea, dar nu poeziile, scenetele sau dansul, doar ca .... Am avut la sfarsit si mancare si suc ! ... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu